Cainele si pisica

Interviu cu Eugen Megelea, directorul general al Zoomania

„Câinii nu au nevoie doar de hrană, ci și de afecțiunea familiei, a haitei sale, în sălbăticie, și atunci când este domesticit, de interacțiunea cu oamenii”, mărturiseşte Eugen Megelea, omul din spatele magazinelor Zoomania, cunoscut drept un mare iubitor al animalelor.

Revista Pisica: Ce părere aveţi despre situaţia din ţara noastră referitoare la problema câinilor fără stăpân?

Eugen Megelea: Responsabilitatea pentru ce se întâmplă în țară cu câinii de pe stradă aparține omului, căci el a luat câinele să-i fie alături, l-a ajutat să crească, să se reproducă și, la un moment dat, din păcate, excesul de căței a ajuns pe stradă. În urmă cu mai mulți ani, când regimul comunist a luat decizia să demoleze cartiere întregi, astfel oamenii mutându-se de la case la bloc, s-a declanșat procesul de abandonare a câinilor pe stradă. Iar România este, probabil, campioană în Europa la acest capitol! Dacă o să ne tot lamentăm de ceea ce se întâmplă, o să perpetuăm la nesfârșit această problemă. Deciziile nu sunt ușor de luat, mai ales că în statul nostru este greu ca cineva să-și exercite puterea. De altfel, de curând, am văzut că și SUA au probleme cu câinii, deși n-aș fi crezut, dar iată că problema nu e numai a noastră, a României.

Pisica: Până acum, asociaţiile care acţionează în interesul animalelor abandonate au acţionat în favoarea acestora, încercând să excludă drastica măsură a eutanasierii. Totuşi, sunt din ce în ce mai mulţi câini pe străzile oraşelor din România. Credeţi că există vreo soluţie salvatoare?

E.M.: Problema trebuie analizată din punct de vedere emoțional și rațional. Rațional, nu avem nevoie de câini pe stradă care să atace persoane care nu se pot apăra sau care să transmită diverse boli. Emoțional vorbind, câinele nu a ales el să ni se alăture, cineva a generat această situație. Din păcate, nu putem să aducem pe acel cineva și să-l tragem la răspundere, deci trebuie să luăm noi înșine măsurile care se impun. Cel mai bine ar fi să ne gândim la viitor- prezentul este care este- și să stopăm fenomenul. Cu siguranță, acești câini care există acum pe străzi trebuie să fie ultima generație. Să sterilizăm într-un termen scurt toți acești câini, în măsura în care există resurse pentru a-i ține în viață, este cea mai bună soluţie. Dar de unde luăm resurse? De la cine are! De la toată populația țării, care ar fi, până la urmă, beneficiara lipsei câinilor de pe stradă. Şi fiindcă toată populația are de suferit din cauza lor, toţi trebuie să contribuim în a ajuta organismele abilitate să se ocupe de sterilizarea în masă a câinilor comunitari. Ca să ne apucăm acum să facem un referendum, ne-ar costa mai mult decât să sterilizăm câinii, și atunci ar putea fi o idee să dăm o lege ca fiecare să participe – suntem în jur de 20 de milioane în țară, deci în jur de 5 milioane de locuințe, și vedem dacă bugetul necesar pentru sterilizare este de X, împărțim la 5 milioane și vedem cât ar reveni fiecărei familii, iar banii aceia să fie direcționați către persoane sau instituții care să ia măsura să adune acești câini, să-i sterilizeze și să-i țină undeva în condiții bune.
Noi vorbim acum fără să avem cifre în față,  dar s-ar putea să ne speriem de câți bani va fi nevoie, de aceea trebuie să gasim calea de mijloc. Adică să lăsăm două posibilități celor care dețin câini. Fie sunt câini de rasă, care merită să se reproducă și sunt atestați de o asociație chinologică și participă la expoziții, iar cei care nu au acest atestat să aleagă fie să plătească o taxă de 100- 200 de lei pe an, fie să-i castreze. Cel puțin cred că oamenii ar deveni mai responsabili, iar riscul de a abandona cățeii este, practic, nul, iar din această acțiune toată lumea ar avea de câștigat.

Pisica: Sterilizarea în masă a fost o soluţie adoptată de mai multe ţări din Europa care, de la an la an, şi-a redus considerabil numărul de câini de pe străzi. La noi există multe prejudecăţi legate de castrarea animalelor de companie. Oare nu ar fi necesară o educare a populaţiei în acest sens? Oamenii trebuie să înţeleagă faptul că sterilizarea îi oferă atât animalului cât şi stăpânului, o viaţă mai fericită.

E.M.: Bineînţeles, cei care au câini sterilizați vor avea numai de câștigat, iar cânii nu vor mai avea frustrări. Fiindcă natura își cere drepturile, iar un câine cu toate organele intacte are nevoie să și le folosească căci, în fond, acesta este mesajul natural pe care îl primește datorită hormonilor eliberați de glandele cu secreție internă. Automat, vei trăi mai ușor cu un câine sterilizat. De asemenea, oamenii care au câini de valoare vor fi dirijați către o asociație chinologică, vor merge în expoziții, și, de ce nu, vor obține căței de calitate, pe care eu cred că lumea nu îi va abandona pe stradă. Fiindcă, vrem să credem sau nu, lumea abandonează cățeii care nu sunt de rasă, oamenii alegând mai mult câini de rasă, deși cea mai parte a câinilor comunitari sunt născuți pe stradă, ”ajutați” de ignoranța noastră, fiindcă, în loc să-i ducem să-i sterilizăm, îi hrănim, dintr-o milă ”incompletă”, sentimentul de milă fiind generat de tresărirea de responsabilitate care, din când în când, ne mai lovește. Astfel, se va diminua oarecum acest fenomen, iar orice procent este important, pentru că nu vom găsi o rețetă care să stopeze fenomenul peste noapte.Trebuie să fim conștienți că, în următorii 10 ani e posibil să rezolvăm această problemă luând decizia corectă Dacă vom steriliza câinii care au acum vârsta de un an, peste 10 ani, vor avea 11 ani, deci se vor apropia de finalul vieții. O condiţie care se impune ar fi ca acești câini să fie întreținuți în locaţii rezonabile. Să nu fie mai rău decât moartea. Adică dacă nu pot să-i întrețin, va trebui să-mi recunosc limitele și dacă nu avem altă soluție (abia după ce am încercat tot ce era omeneşte posibil) eutanasierea, este, ca și în alte țări civilizate, o opţiune pe care trebuie să o aplică, deși nu ne dorim acest lucru.
Eu, personal, am adoptat o maidaneză și sunt fericit cu ea. Este foarte inteligentă, face ce face și un câine de rasă, de aceea recomand celor care își doresc un cățel, să adopte un maidanez. În plus, maidanezul nu te costă aproape nimic. Există firme, cum este și firma noastră Zoomania, care oferă avantaje celor care adoptă un animal de companie de la un adăpost sau de oriunde. Dacă oamenii fac dovada că dețin încă acest câine, primesc reduceri la hrană.
Iar câinii ar trebui adoptați gata sterilizați. De unde? Din fondurile care pot fi colectate de la cei care vor să țină câinii necastrați, dar fără valoare de reproducere și din impozitul pe care l-am plăti fiecare familie, o anumită perioadă de timp. Probabil că vor fi persoane care vor să țină câinii necastrați. Un impozit modic ar putea fi o soluţie. Dacă fiecare cetățean al țării ar da câte un leu, se vor strânge 20 milioane de lei. Nu am încă un răspuns la întrebarea cine să gestioneze aceste fonduri, dar putem găsi o asociație care să răspundă de modul cum a gestionat banii. În Occident, există tradiția voluntariatului, care începe şi la noi să capete contur şi sperăm într-o dezvoltare a ei.

Pisica: Se pare că americanii au probleme serioase şi cu pisicile abandonate pe străzi. La noi, lucrurile sunt ceva mai blânde în acest sens. Am fi vrut să spunem acest lucru şi despre câini.

E.M.: Da, pentru pisicuțe este ceva mai simplu, noi chiar am avut succes cu cele pe care le-am ajutat să-și găsească o familie. Dar cu cățeii cred că este o soluție acest impozit modic, care să constituie un fond, iar acest fond administrat de cineva care să ”nu bage mâna în miere fără să o folosească în alte scopuri”. Altfel,  ne facem de râs, iar doar să ne lamentăm și să susținem că deținem adevărul absolut, sau ca toți câinii trebuie eutanasiați, nu vom rezolva nimic. Să nu abordăm o atitudine extremistă, adică să „împușcăm” toți câinii sau să-i lăsăm pe toți cum sunt acum. Mesajul trebuie să fie echilibrul! În natură, nimic nu e perfect, dar totul  se află în echilibru. Echilibrul este, de fapt, perfecțiunea naturii.

Pisici in America

În America, un continent cu sute de organizații pentru protecția animalelor, poliţia a fost instruită să nu mai ducă la adăposturi animalele abandonate, pe motiv că acestea ar fi supraîncărcate. Soluţia propusă de autorităţi a fost cel puţin bizară şi crudă, în acelaşi timp: poliţiştii care nu au de gând să adopte animalele găsite pe stradă, trebuie să le scoată în afara oraşului şi să le abandoneze sau să le împuşte. Noul slogan “Ucide, Adoptă sau Abandonează” a strârnit numeroase controverse, iar în urma presiunilor populației/iubitorilor de animale, Harrisburg îşi reorganizează politica şi caută o alternativă la “soluţiile” drastice de până acum. Însă ceea ce s-a întâmplat a dezvăluit o problemă controversată în Statele Unite.

În 1970, în America, erau peste 30 de milioane de pisici; acum sunt peste 90 de milioane. Iar numărul proprietarilor de câini s-a triplat din 1960 până astăzi! Şi cu cât americanii cumpără mai mulţi câini cu atât numărul de animale abandonate pe străzi este în creştere.
De ce problema a rămas fără ecou până acum? Pentru că pisicile şi câinii abandonaţi au învăţat cum să supravieţuiască în suburbii, aproape nevăzuţi de ochii trecătorilor.
Jeff Horn, autorul unui studiu inovator despre pisicile abandonate, a montat zgărzi cu transmitere radio la 42 de pisici. Pisicile erau din oraşele Illinois, Champaign şi Urbana. “Câţiva dintre masculi sunt activi doar o mică parte din noapte.”, mărturiseşte Jeff Horn. Pe de altă parte, “femelele, sunt fie gestante, fie îşi alăptează puii, astfel că devin active chiar şi 20 de ore pe zi, căutându-şi hrană pentru a supravieţui sau pentru a-şi hrăni puii.” Horn a rămas surprins ca în urma studiului său să afle că pisicile îşi “desfăşurau” activitatea pe o suprafaţă mai mare decât Central Park!

Sterilizare sau eutanasiere?

Ideea potrivit căreia ar trebui să ne ocupăm de pisicile abandonate, când multă lume se zbate la limita subzistenței, într-un prezent subjugat de griji este luată în râs, fie că vorbim de americani, de ruşi, sau de noi, românii… Există multe oraşe în lume în care pisicile abandonate sunt duse în centre speciale unde sunt sterilizate şi îngrijite corespunzător. Sau, dacă adăposturile nu există sau sunt arhipline, varianta sterilizării rămâne în picioare. Iar câteva oraşe din America au conştientizat acest lucru şi, potrivit Washington Post, au demarat campania “Prinde, Sterilizează, Eliberează” ,ca o alternativă la eutanasiere. Dar, surprinzător, asociaţia de protecţie a drepturilor animalelor, PETA, nu agreează această soluţie: “Aceste animale nu trebuie să se regăsească pe străzi, şi dacă asta presupune eutanasierea lor, atunci ar fi de preferat în locul unei vieţi scurte şi nefericite pe care o vor avea din cauza lipsei unui cămin. Pe străzi este trafic, se vor îmbolnăvi, vor fi maltratate şi afectate de vicisitudinile vremii. Oamenii le vor abrutiza şi le vor îndepărta.” spune Ingrid Newkirk, preşedinte PETA.

Cesar Millan – dezamăgit de americani!

Acum câteva zile, celebrul psiholog canin, Cesar Millan,  a declarat într-o scrisoare deschisă postată pe site-ul său (www.cesarsway.com) că întâmplarea din Harrisburg, Pennsylvania, i-a frânt inima şi i-a dezvăluit  cruzimile la care sunt supuse animalele abandonate din această ţară.
“Această politică – ucide, adoptă sau abandonează -  este uluitoare. Iată-ne! Una dintre cele mai mari naţiuni ale acestei lumi! Şi în acest fel ne purtăm cu câinii noştri? După cum spunea şi Gandhi, măreţia unei naţiuni şi progresul ei moral pot fi măsurate prin felul în care sunt tratate animalele. Ştiu că nu sunt singul oripilat de ce s-a întâmplat în Harrisburg. Şi mai sunt sigur şi că acesta nu este un comunicat singular, doar că de el s-a aflat. În acest an electoral, o să-i tot auzim pe candidaţi vorbind despre taxele pe care le avem de plătit. Aş menţiona că din taxele pe care le plătim se efectuează şi eutanasierea a 45 de milioane de câini şi pisici anual. Sunt sigur că aceşti bani pot fi utilizaţi mult mai bine, atât în beneficiul animalelor cât şi al oamenilor.” (Cesar Millan)
Celebrul instructor şi psiholog canin oferă Germania drept exemplu în modul în care au rezolvat problema câinilor comunitari: “Am fost impresionat de modul în care nemţii se comportă cu animalele lor. De exemplu, este necesar să ai animalul sterilizat. Dacă vrei să îţi împerechezi animalul, trebuie să ai aprobare, altfel trebuie să-l sterilizezi. Şi nu mai au probleme cu câinii abandonaţi. Taxele lor nu se duc pe eutanasierea animalelor neajutorate. Alt lucru care m-a impresionat în Europa a fost că oamenii nu se feresc în a adopta câini cu probleme de comportament sau câini bătrâni. Câini cu picioarele rupte, cum este câinele meu, Argos. Când am vizitat adăposturile din America, am auzit de la angajaţi că nu prea se adoptă câini cu probleme fizice sau câini prea bătrâni. În Europa, câinii bătrâni sunt repede adoptaţi. Se pare că oamenii nu se gândesc la faptul că acei câini le vor fi alături câţiva ani sau doar câteva luni, ci pun pe primul loc bunăstarea animalului, confortul şi căldura oferite de prezenţa în viaţa lor a unui cămin adevărat. Asta înseamnă altruism! (…) Trebuie să continuăm să vorbim despre subiectul câinilor abandonaţi, să impunem sterilizarea acestora, să educăm populaţia în acest sens.”

Curtea Constituţională a României a declarat neconstituţională legea eutanasierii câinilor fără stăpân!

Chiar dacă Cesar Millan a lăudat Europa şi modul  în care unele ţări au gestionat problema animalelor abandonate, România rămâne o ţară europeană în care problema aceasta pare că nu mai are nicio rezolvare. După ce aproape se impusese drastica soluţie a eutanasierii, în urma numeroaselor proteste şi memorii aduse de către asociaţiile care militează pentru drepturile animalelor, legea privind eutanasierea a ieşit din calcul.
Pe 11 ianuarie, Curtea Constituţională a decis că legea privind eutanasirea câinilor fără stăpân este neconstituţională iar pe 20 ianuarie a fost publicată motivarea deciziei: soluţiile prevăzute nu sunt suficient de clare, iar autorităţile locale trebuie să apeleze la eutanasiere doar după epuizarea tuturor celorlalte măsuri. Judecătorii constituţionali au declarat că este necesară o responsabilizare a autorităţilor publice locale, inclusiv prin sancţiuni de natură contravenţională sau penală, pentru a se evita recurgerea la măsura eutanasierii.
Un punct bine atins de Curtea Constituţională a fost acela că şi societatea civilă se face responsabilă de gestionarea câinilor fără stăpân ceea ce în sistemul normativ intern echivalează cu obligarea asociaţiilor care au ca obiect de activitate protecţia animalelor să contribuie, declarativ şi material, la aplicarea soluţiilor prin care se urmăreşte rezolvarea acestui fenomen.
Cert este că problema câinilor comunitari trebuie rezolvată cu răbdare şi responsabilitate din partea tuturor. De aceea, organizaţiile de protecţie a animalelor, simpatizanţii drepturilor animalelor, dar şi revistele de specialitate “Pisica”și ”Dog Magazin” susţin sterilizarea animalelor fără stăpân.

* Invităm toţi cititorii revistei la o dezbatere amplă pe acest subiect şi aşteptăm părerile legate de sterilizarea şi eutanasierea animalelor fără stăpân pe adresa de email pisica@profimedia.ro, pe pagina de facebook a revsitei http://www.facebook.com/RevistaPisica, sau pe site-ul www.pisica.ro.

Cum îl îngrijeşti de nota 10

Tocmai ai adoptat un pui de pisică şi ai vrea să ştii care sunt paşii de urmat pentru ca micuţa felină să se simtă cu adevărat acasă. Pentru a-l ajuta să se adapteze, e nevoie de multă dragoste şi afecţiune, dar trebuie să-i înţelegi deopotrivă nevoile şi comportamentul, şi să-i oferi un cămin confortabil.

Luat de lângă mamă şi de lângă fraţii săi, pisoiaşul s-ar putea simţi singur şi un pic dezorientat, în noul cămin.

Un loc numai al lui

Având în vedere că este vorba despre un mediu cu totul nou, pisoiul are nevoie, în primul rând, de un loc liniştit şi retras, în care să doarmă şi să se simtă în siguranţă. Pentru aceasta, i-ai putea oferi un coşuleţ sau o căsuţă special creată pentru pisici. În mod natural, pisicile preferă să-şi caute singure locul de dormit în momentul în care s-au acomodat cu noua locuinţă, dar, pentru început, este indicat să-i poţi asigura un locşor numai al lui.
Ideal ar fi să-i poţi amenaja o cameră mai mică, luminată natural pe cât posibil, şi bine aerisită. Este adevărat că nu poţi să-i limitezi accesul numai la o cameră, dar nu trebuie uitat faptul că pisicile sunt animale teritoriale, iar această cameră ar putea deveni sanctuarul lui, locul unde pisoiul se va simţi stăpân şi unde se va retrage în momentul în care nu vrea să fie deranjat.
Nu este indicat să-l obişnuieşti să doarmă cu tine în cameră sau în pat, pentru că va fi greu mai târziu să-l dezobişnuieşti de acest comportament. Chiar dacă miaună insistent, nu te înduioşa, fiindcă, după trei- patru zile, se va obişnui cu ideea că locul său de dormit este altul.

Un pisoi sănătos

Un lucru important, după ce pisoiaşul a fost adus acasă, este programarea unei vizite la medicul veterinar. Pentru ca pisoiul să fie sănătos şi să se dezvolte armonios, este nevoie să fie vaccinat şi deparazitat periodic. Primele vaccinuri se fac în jurul vârstei de 8-11 săptămâni, dar sănătatea puiului trebuie supravegheată în permanenţă, deoarece sistemul său imunitar nu este încă suficient dezvoltat. Vaccinurile se repetă la anumite intervale de timp, iar medicul veterinar îţi poate spune ce soluţie poţi alege pentru deparazitarea internă şi externă.

Accesorii necesare

Litiera este unul dintre accesoriile de care orice pisică are nevoie. Aceasta nu trebuie amplasată în apropierea bolurilor cu mâncare sau apă şi trebuie curăţată şi dezinfectată în mod regulat.
Alege o litieră de dimensiuni mai mici, cu marginile nu prea înalte, astfel încât pisoiul să o poată folosi cu uşurinţă. Până se va obişnui s-o folosească, urmăreşte atent pisoiul şi, dacă îl vezi că se pregăteşte să-şi facă necesităţile prin alte părţi din casă, ridică-l cu blândeţe şi du-l la litieră.

Toaletarea

Instinctiv, pisoiul începe să-şi facă singur toaleta după primele două săptămâni de viaţă, folosindu-şi mai mult lăbuţele decât limba. Însă, cu toate că pisicile se autotoaletează şi sunt foarte atente la igienă, au nevoie, din când în când, de ajutorul nostru. Aşa că pisoiul trebuie spălat cu un şampon special pentru pisici, pe piaţă exitând o varietate de astfel de produse, şi periat, pentru ca blana să fie sănătoasă şi frumoasă. La un anumit interval de timp, trebuie să-i tai gheruţele, pentru a nu se agăţa în tapiţeria mobilei sau în covoare.

Ajută-l să-şi consume energia!

Chiar dacă are sau nu o cameră proprie, pisoiul are nevoie de tot felul de jucării şi de alte accesorii cu care să se joace. Jucăriile trebuie să fie destul de mari, ca să nu poată fi înghiţite. Un ansamblu de joacă va fi cu siguranţă pe placul său, pisoiul fiind la vârsta la care este plin de energie, şi orice obiect pe care se poate căţăra reprezintă o adevărată provocare.

Stabileşte-i limite!

Pisoiul nu cunoaşte regulile casei, iar dacă vrei să ai o pisică educată, trebuie să pui bazele unei bune creşteri încă din momentul în care micuţa felină a fost adusă acasă.
Până la vârsta de 3 luni, pisoiul învaţă cum să se comporte, imitând pisica-mamă. Dacă pisoiul pe care l-ai adoptat este mai mic, ţie îţi revine această sarcină. Însă, indiferent de vârstă, pisoiul trebuie să înveţe ce îi este interzis să facă, unde are acces sau cum să se comporte în anumite situaţii. Pentru a-l stimula să înveţe şi să accepte regulile impuse în casă, îi poţi oferi diferite recompense, cum ar fi snacks-urile, sticks-urile sau alte gustări destinate pisicilor.

Doua pisici

Cum faci să fie acceptată de veterana casei

Pisica este un animal teritorial și independent și de aceea coabitarea între pisici ţine, ca și în cazul oamenilor de altfel, de compatibilitatea între indivizi. Aşa se face că, anumite pisici se acomodează repede cu noul venit, iar altele îl vor accepta mai greu.

Coabitarea este mai mult sau mai puţin bine acceptată în funcţie de indivizi. Aceasta este o regulă care se aplică la fel de bine şi în cazul pisicilor.
Aşa se face că există pisici care se acomodează repede cu noul venit, altele care acceptă, însă, mai greu. Uneori, se întâmplă ca vechea pisică să devină depresivă sau, din contră, agresivă odată cu sosirea unui alt “membru”, în casă. Dar la fel de bine se poate întâmpla ca pisicile să lege un “pact” de împărţire a teritoriului şi să decidă să formeze o adevărată familie.
Coabitarea este, uneori, mai uşoară dacă noul locatar este un pui sau o pisică de sex opus. De asemenea, este indicată sterilizarea începând din a şasea sau a şaptea lună de viaţă, tocmai în ideea de a fi evitate problemele sexuale sau de dominanţă.

Spaţii diferite, pentru început

Imediat după sosirea noului membru al familiei este prudent să nu îi pui în contact imediat, ci mai degrabă să instalezi noul venit într-o cameră separată şi închisă, timp de câteva zile. În tot acest timp, “musafirul” va avea răgazul necesar pentru a se obişnui cu mirosul şi prezenţa celuilalt animal. Apoi, treptat, poţi lăsa cele două pisici să facă cunoştinţă veghind ca fiecare să aibă o uşă de ieşire dacă lucrurile nu merg bine în coabitarea lor.

Litiere separate

De asemenea, este indicat să le asiguri o litieră separată, şi, dacă e posibil, un colţ al casei diferit pentru hrană şi odihnă. Dacă acomodarea nu este dintre cele mai reuşite, ai putea recurge la veterinar, care te-ar putea ajuta prescriindu-ţi medicamente cu efect anxiolitic sau pe bază de feromoni.

Vigilență maximă!

Pisicile sunt, în esenţă, animale independente şi teritoriale. Totuşi, există destule cazuri în care o pisică se poate bucura de compania unei alte feline. Este de preferat să începi cu două pisici noi în casă, pentru că introducerea unei feline într-o casă unde deja trăieşte o altă pisică necesită mai mult timp precum şi o atenţie sporită.
Dar dacă ai deja o pisică şi îţi mai doreşti încă una, va fi nevoie de o perioadă de acomodare pentru ambele animale. Spre deosebire de pisicile mai tinere, cele mature se adaptează mai greu vieţii alături de un companion. De aceea, stăpânul este cel care trebuie să ştie cum să uşureze procesul de acomodare pentru ambele pisici, indiferent de situaţie. Totuşi, dacă deţii mai multe pisici, trebuie să ştii că sunt imposibil de evitat confruntările şi că trebuie să fii pregătit să intervii prompt.

Creează o zonă sigură

Mai întâi, trebuie să creezi o zonă sigură, un spaţiu separat pentru noua pisică (sau noile pisici), unde să găsească apa, litiera şi jucăriile. Experţii în comportamentul felin explică faptul că, indiferent de modul în care numărul de pisici din casă s-a mărit (fie ai adoptat două deodată, fie  i-ai adus pisicii existente un companion), cele două animale au nevoie de timp pentru a se obişnui cu noua situaţie. La început, cele două pisici trebuie să se miroasă, dar să nu se vadă. Este bine să oferi fiecărei pisici un prosop pe care să se întindă şi apoi să schimbi prosoapele între ele, după câteva zile. Odată ce fiecare dintre pisici a avut timp să se obişnuiască cu mirosul celeilalte, poţi începe să le hrăneşti, separate de o uşă închisă. Curând, cele două pisici vor face o asociere pozitivă între orele de masă şi prezenţa unei alte feline. După ce pisicile dau impresia că şi-au acceptat reciproc prezenţa şi mănâncă liniştite, le poţi pune faţă în faţă pentru perioade scurte, cu scopul de a crea în mod gradual o coabitare confortabilă.

Când două sau mai multe pisici au fost introduse cu succes în locuinţa ta, este foarte important să păstrezi armonia atât în casă cât şi la litieră.  Specialistul în comportament felin, americanca Linda Case, sugerează că stresul cauzat de traiul alături de mai multe pisici poate duce la obiceiuri de urinare necorespunzătoare. Cea mai bună metodă de a evita astfel de probleme este să pui la dispoziţia fiecărei pisici câte o litieră, plus una de rezervă. După ce litierele sunt puse în locurile stabilite, urmează regula de aur: ţine-le curate.

Reguli de politeţe

În cazul în care deţii pisici de vârste diferite, este bine să ştii câteva lucruri. Ca atare, pisicile adulte nu respectă “regulile de politeţe”- aşa cum se întâmplă în cazul câinilor de exemplu- şi o pisică adultă va ataca un pui al speciei! Iar dacă atât pisica pe care o ai deja, cât şi cea nouă, sunt adulte, poate ieşi o “păruială” în toată regula! O problemă şi mai serioasă apare în cazul în care animalele pe care le avem deja sunt din altă specie. Animalele sunt în general fiinţe teritoriale, nu le plac intruşii, iar dacă au posibilitatea, vor încerca să alunge nou-venitul prin diverse metode, unele foarte neplăcute pentru acesta din urmă! Prin urmare, este bine ca aceste întâlniri “fierbinţi”, să fie evitate. Este indicat ca  animalele să se cunoască treptat, întotdeauna în prezenţa stăpânului şi să  nu fie lăsate împreună nesupravegheate.

Vârste diferite

Dacă intenţionezi să aduci un nou prieten necuvântător în familie, diferit de vârstă de pisica pe care o ai deja, s-ar putea să existe probleme mai mari sau mai mici. Dacă pisicile ar fi crescut încă de la început împreună sau ar fi fost de vârstă similară, teoretic nu ar fi apărut probleme… teritoriale. Dacă este, însă, vorba despre doi motănei sau două pisici de vârste diferite, pot apărea tensiuni.
Ca atare, pisica mai în vârstă nu va accepta nici în ruptul capului o încălcare a teritoriului, în timp ce puiuţul va dori să se joace constant. De aceea, există numai câteva alternative. Ori te gândeşti să îi găseşti micuţului un nou adăpost, ori mai adopţi încă o pisicuţă de vârstă similară celei micuţe. Astfel, pisoiul cel mic va avea partener de joacă şi nu va mai călca pe coadă pisica mai în vârstă. O altă soluţie este să petreci mai mult timp cu pisoiaşul şi să îi pui la dispoziţie multe jucării, astfel încât să aibă mereu cu ce să îşi ocupe timpul.

În plin sezon hibernal, trebuie să avem grijă de animalele noastre de companie, mai ales dacă acestea sunt obișnuite să hoinărească pe afară. Iarna, când mercurul termometrelor coboară sub 0 grade, va trebui să iei în calcul o serie de măsuri pentru ca pisica ta să fie cu adevărat în siguranță.

Posibile pericole

Dacă vrei ca pisica ta să fie ferită de probleme, ține-o la distanță de tot ce i-ar putea face rău. Ai grijă să ții departe de pisică antigelul sau alte produse destinate întreținerii mașini pe timp de iarnă. Același sfat se impune și în cazul ierbicidelor și îngrășămintelor a căror ingerare poate provoca probleme de sănătate pisicii. De asemenea, iarna când motorul mașinii este cald, pisicile sunt tentate să se culcușească pe motor și să se accidenteze grav atunci când pornești mașina. De aceea, claxonează înainte de a porni autoturismul, pentru a-i da ocazia pisicii să fugă.

Mai mult in revista Pisica Nr. 120

Sterilizarea la 8- 16 săptămâni

Deşi pare că interesul faţă de această problematică a sterilizării/castrării este recent, în realitate sterilizarea la o vârstă fragedă se practică de peste 25 de ani în America de Nord. Sterilizarea/castrarea timpurie se referă la sterilizarea si castrarea la 8 – 16 săptămâni și nu la 5-7 luni așa cum se consideră în mod tradiţional. Sterilizarea chirurgicală este recunoscută ca fiind mijlocul cel mai comun şi mai eficient de a controla reproducerea la câini şi pisici.
Este un paradox însă faptul că una dintre procedurile chirurgicale cele mai vechi şi cel mai frecvent efectuate pe animalele de companie este una dintre cele mai puţin studiate.

Mai mult in revista Pisica Nr. 120…

De ce îi este frică pisicii?

Prin natura lor, puii de pisică nu sunt neîncrezători și temători față de străini, însă experiența- și mai ales evenimentele neplăcute- determină anumite reacții de frică și respingere la pisica ajunsă la vârsta adultă.

-Mai mult in revista Pisica Nr. 119-

Dr. Nicholas Nicastro, de la Universitatea Cornell și-a elaborat teza de doctorat în psihologie pe tema capacității umane de a înțelege mieunatul pisicilor.
Astfel, a subliniat acesta, după mai bine de 5.000 de ani de convieţuire dintre oameni și pisici, se cunosc o multitudine de tonalități ale mieunatului pisicii, încât am putea umple un dicţionar. Studiul dr. Nicastro se referă la psihologia evoluționistă, analizând reacțiile oamenilor la vocalizele micuțelor feline și arătând astfel că pisicile ştiu cum să miaune pentru a obține ceea ce doresc.
“Indiferent de ceea ce ne place să credem, pisicile nu folosesc un limbaj anume”, spune Nicholas Nicastro. Deşi le lipseşte limbajul, pisicile au devenit foarte pricepute la manipularea oamenilor pentru a obține ceea ce doresc, fie că este vorba de hrană, de un adăpost sau de puțină afecțiune.”

-Mai mult in revista Pisica Nr. 119-

Un lucru e sigur: pisica este un animal cu personalitate, care niciodată nu va ezita să-ți ceară tot ce-și dorește, fie că este vorba de puțină atenție, fie că vrea să se joace sau cere mâncare. Va mieuna până va obține ceea ce își dorește de la tine sau ți se va cuibări în brațe ca să o alinți. Ce-i drept, uneori pisicile par indiferente, nu reacționează când le strigi sau când vorbești cu ele, însă se folosesc de această metodă pentru a obține ceea ce vor de la tine, adică te folosesc pentru a-și atinge scopurile, și dau, ca atare, dovadă de inteligență.
-Mai mult in revista Pisica Nr. 119-