Unele pisici sunt greu de convins să intre în cușcă, să accepte un aliment nou sau nu vor să fie periate și toaletate sub nicio formă. Cu alte cuvinte, pisica ta face nazuri la aproape orice. Ce poți face când ai o pisică dificilă, află din rândurile care urmează.

Exigența este adesea o calitate care probează faptul că avem simțul valorii. A fi dificil este prea adesea formula pe care o folosim atunci când catalogăm o altă persoană când, de fapt, nu vrem să facem efortul să o înțelegem cu adevărat.

Tot așa și cu pisicile noastre. Afirmăm din start că avem o pisică mofturoasă și pretențioasă, fără să încercăm să vedem care este cauza pentru care ea se comportă astfel. Ori, știm prea bine că pisica este o maestră în arta de a trăi bine și de a-și face plăcerile. Practic, pisicile noastre încearcă zilnic să ne învețe ce înseamnă calitatea vieții, dar uneori reușesc, alteori nu.

Specialiștii spun că pisicile trebuie obișnuite de mici să tolereze anumite constrângeri care, altfel, pot deveni insurmontabile. Ideal este să faci, de exemplu, din cușca cu care vrei să o transporți un element liniștitor, în care pisica să intre de bunăvoie.

Educație precoce

Obiceiurile, bune sau rele, ca și diversificarea gusturilor și a comportamentelor se învață foarte devreme. În materie de hrană, unele pisici refuză să mănânce pur și simplu un anumit tip de hrană și asta din mai multe motive. Lipsa poftei de mâncare poate fi cauzată, de pildă, de un factor de stres. Stresul poate fi provocat de mai mulţi factori: ai un animal nou în gospodărie, un membru al familiei a plecat din casă sau te-ai mutat de curând în casă nouă. Doar atunci când sursele stresului dispar, pisica ta va reveni la vechile ei obiceiuri alimentare. Însă, dacă pare a fi fericită, vioaie, iar blana îi este sănătoasă şi ochii îi sunt strălucitori, nu ai niciun motiv de îngrijorare. Modificările alimentare pot fi cazate însă şi de unele probleme de sănătate. Aşa că mergi cu pisica la veterinar! Dacă examenul medical nu relevă nicio problemă de sănătate, este posibil ca felina să încerce să te manipuleze.

Inapetența sau lipsa poftei de mâncare poate degenera într-o problemă clinică mult mai complexă, la limita anorexiei. Observăm deseori cum pisicile spitalizate de exemplu, chiar dacă nu au probleme foarte grave de sănătate, refuză să se hrănească compromițându-și astfel starea de sănătate.

Chiar dacă am putea interveni forțându-le să mănânce cu ajutorul unei sonde gastrice, este preferabil să le determinăm să mănânce de bunăvoie, fiindcă un aliment ingerat normal, pe gură, stimulează mai bine secrețiile gastrice și intestinale decât un aliment introdus direct în stomac, printr-o sondă.

Primul criteriu pe care este bine să îl ai în minte atunci când alegi o hrană pentru pisica ta este să-i satisfacă acesteia nevoile energetice şi nutriţionale. Alegerea hranei potrivite este de multe ori o opțiune personală, și uneori, doar aroma face diferența, putând influența apetitul pisicii. De asemenea, în funcție de dimensiunea maxilarelor pisicii, ne dăm seama că dimensiunea crochetelor sau a bucăților de carne poate reprezenta un criteriu de alegere sau de aversiune. Unele pisici adoră să lingă o bucată de carne, altele preferă să ronțăie, sau să mestece bucăți mici. În fine, ca și noi oamenii, pisica preferă să mai schimbe mâncarea, motiv pentru care considerăm că avem de-a face cu un animal mofturos.

Când refuză să fie pieptănată

Tot ceea ce înseamnă constrângere nu convine pisicii tale, periatul fiind un adevărat coșmar, dacă animalul nu este obișnuit cu toaletarea. Așă că depinde doar de tine să o faci să-l perceapă ca pe o adevărată plăcere. Așadar, obișnuiește-o de mică cu periatul, mai ales dacă are blana lungă, programând ședințe regulate de toaletaj ca să nu ajungi să o tunzi de fiecare dată când i se încurcă sau murdărește.

Continuarea, în ediția tipărită a revistei